Ere geologice.
Eră geologică = ( sursa - ro.wikipedia.org ) -Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic.1. Precambrian - se întinde de la formarea Pământului în jur de 4500 milioane de ani până la începutul perioadei Cambrian, când organisme macroscopice au apărut pentru prima dată din abundență
1.1. Hadean (Priscoan) \1.2. Arhaic
1.3. Proterozoic
2. Fanerozoic - este o perioadă de timp geologic, începând cu 542,0 ± 1,0 milioane de ani în urmă și până în prezent.
2.1. Paleozoic - este o perioadă de timp geologic, care începe cu 542,0 ± 1,0 milioane de ani în urmă și se termină acum 251,0 ± 0,4 milioane de ani.
2.1.1. Cambrian. De aici începe evoluția speciilor.
2.1.2. Ordovician
2.1.3. Silurian
2.1.4. Devonian
2.1.5. Carbonifer
2.1.6. Permian
2.2. Mezozoic - este a doua mare eră geologică a Fanerozoicului. Se întinde de acum circa 250 milioane ani până acum circa 65 milioane ani. În timpul mezozoicului, supercontinentul inițial Pangaea s-a despărțit în două părți, Gondwana în sud și Laurasia în nord, din care au apărut apoi prin fragmentare continentele prezente. Climatul cald a dus la apariția multor forme noi de viață, diversificate și de pe urma separării continentelor.
2.2.1. Triasic
2.2.2. Jurasic
2.2.3. Cretacic
2.3. Neozoic – Cenozoic - însemnând "viață nouă" - Cuprinde cei 65,5 milioane de ani, începând de la sfârșitul Cretacicului (Mezozoic), când au dispărut ultimii dinozauri tereștri. Durează până astăzi. În decursul acestei ere continuă dezvoltarea mamiferelor și apare omul.
2.3.1. Paleogen - este o unitate a timpului geologic care a început acum 65.5 ± 0.3 și s-a sfârșit acum 23.03 ± 0.05 milioane de ani
2.3.2. Neogen - este o perioadă geologică care începe acum 23,03 milioane de ani și se termină acum 2,588 milioane ani.
2.3.3. Cuaternar - este ultima perioadă din istoria geologică a Pământului, caracterizată prin oscilații climatice și prin apariția și dezvoltarea omului. Durata Cuaternarului face încă obiectul unor studii și discuții, apreciindu-se în prezent la 2,588 milioane de ani.
2.3.3.1. Pleistocen - Este o perioadă geologică care începe acum 2.588.000 de ani și se termină acum 11.700 de ani.( 9.700 î.e.n.).
2.3.3.2. Holocen - este o perioadă geologică care a început acum 11.700 ani (cca. 9700 î.e.n.) și continuă până în prezent.
În cadrul perioadei Cuaternar sunt delimitate epoci, ținând de preistorie :
I - Paleolitic: palaios = vechi și lithos = piatră (cuvinte grecești), Prima epocă din istoria omenirii, cunoscută sub denumirea de epoca pietrei cioplite cuprinde cea mai lungă perioadă de timp (aproximativ între 1.000.000 și 10.000/8000 î. Hr.). Geologic, corespunde pleistocenului sau epocii glaciațiunilor din perioada cuaternară. Astfel sunt :
- • Glaciația Günz între anii 590 000 – 550 000 î.e.n. ( după alte surse 1 200 000 – 700 000 î.e.n.)• Glaciația Mindel între anii 476 000 – 435 000 î.e.n. ( după alte surse 650 000 – 350 000 î.e.n.)• Glaciația Riss între anii 230 000 – 187 000 î.e.n. ( după alte surse 300 000 – 120 000 î.e.n.)• Glaciația Würm între anii 70 000 – 10 250 î.e.n. ( după alte surse 80 000 – 15 000 î.e.n.)
La rândul lor, aceste patru glaciații au fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult.
Paleoliticul este divizat în cinci faze:
- Protopaleolitic, Protopaleoliticul românesc (circa 1.000.000 - 700.000) este marcat de apariția uneltelor rupestre, așa-numitele "Pebble culture" (Cultura de prund din România). Aceste unelte i-au fost atribuite lui Homo erectus, tipul hominid.
- Paleoliticul inferior, Paleoliticul românesc inferior (circa 700.000 - 120.000) este caracterizat prin apariția a două unelte rupestre distincte: bi-facialul toporul din piatră , și cuțit de piatră. Aceste unelte au fost atribuite lui Pithecantropus erectus speciilor hominid. De o importanță majoră este descoperirea unui număr de vetre de foc. Aceasta este prima dovada a abilității hominidului de a stăpâni focul pe teritoriul ce astăzi se numește România.
- Paleoliticul de mijloc, Paleoliticul de mijloc în România (circa 120.000 - 35.000) este caracterizat prin persistența culturii Mousterian. De-a lungul acestei perioade, uneltele din piatră au început să se diferențieze în funcție de funcționalitatea acestora și apare prima unealtă din os. Aceste produse au fost atribuite Neanderthalilor.
- Paleoliticul superior În 2002, cel mai în vârstă om modern (Homo sapiens sapiens) rămas în Europa, a fost descoperit în Peștera cu Oase de lângă Anina.[1] Numit Ion din Anina, rămășițele sale (maxilarul inferior) sunt datate cu aproximație ca având cca 42.000 de ani.
- și Epipaleolitic sau Mezolitic , încadrată aproximativ între 10.000/8.000 și 5.500 î.Hr., este perioada de retragere și dispariție a glaciațiunii Würm, precum și a variațiunilor climaterice care au condus și la schimbări ale vegetației și faunei.
II - Neolitic - sau epoca pietrei lustruite .În sud-estul Europei societățile neolitice apar prin 7000 î.Hr., iar în Europa Centrală aproximativ 5500 î.C. Printre cele mai timpurii complexe culturale din acestă regiune se numără cultura Starčevo-Criș ( 5500-4500 î.e.n.) și cultura ceramicii liniare (4500-4200 î.e.n.) sau „Linearbandkeramic”. Printr-o combinație de difuziune culturală și migrație, tradițiile neolitice s-au răspândit în întreaga Europă până în aproximativ 4500 î.Hr. Importantă este cultura Pre-Cucuteni (4200-3600 î.e.n.)Turdas, Hamangia, Boian şi Gumelnita, Cucuteni-Tripolie (3600-2600 î.e.n.).
III - Epoca bronzului În Europa Centrală, cultura Unetice de la începutul epocii bronzului (1800 î.Hr. - 1600 î.Hr.) include mai multe grupuri mai mici, cum ar fi cultura Straubingen, cultura Adlerberg și cultura Hatvan. Unele morminte foarte bogate, cum ar fi cele de la Leubingen cu daruri de înmormântare din aur, indică o creștere a stratificării sociale deja prezente în cultura Unetice. Cimitirele din această perioadă sunt totuși rare și de mici dimensiuni. Cultura Unetice este urmată de Epoca Mijlocie a Bronzului (1600 î.Hr.-1200 î.Hr.), Cultura tumulus, caracterizată prin înmormântări prin înhumare în tumuli (gorgane). În Ungaria de est, pe afluenții Crișului, a apărut, la începutul epocii bronzului, cultura Mako, urmată de culturile Ottomany șiGyulavarsand.
Cultura câmpurilor de urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700 î.Hr.) e caracterizată de înmormântări prinincinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 î.Hr. - 500 Î.Hr.) care continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa Centrală este urmată de cultura Hallstatt a epocii fierului(700 î. Hr.-450 î. Hr.).
Cultura câmpurilor de urne de la sfârșitul Epocii Bronzuui (1300 î.Hr. - 700 î.Hr.) e caracterizată de înmormântări prinincinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 î.Hr. - 500 Î.Hr.) care continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa Centrală este urmată de cultura Hallstatt a epocii fierului(700 î. Hr.-450 î. Hr.).
IV - Epoca fierului Fierul a fost introdus în Europa în jurul anului 1000 î.Hr., probabil din Asia Mică iar apoi s-a răspândit spre vest în următorii 500 de ani. Expansiunea greacă iar apoi cea a imperiului roman a pus capăt epocii fierului; iar prin introducerea scrisului întregii preistorii. Începutul mileniului I î.Hr. marchează începutul epocii fierului în Europa de Est. În stepele din nordul Mării Negre și Mării Azov, în regiunea Munților Caucaz, epoca fierului începe o dată cu evoluția culturii Koban și culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 î.Hr. acestă tehnologie s-a raspândit în cadrul culturii hallstattiene ca urmare a migrațiilor traco-cimeriene. Din cultura Hallstatt, tehnologia fierulului s-a raspândit spre vest o dată cu migrația celtică din secolul VI î.Hr. În Europa Centrală epoca fierului se împarte în două mari perioade: cultura Hallstatt (HaC și D) și cultura La Tène (începând cu 450 î.Hr.). Perioada HaA și B este considerată ca făcând parte din epoca bronzului. Epoca fierului se încheie în Europa Centrală după cucerirea romană.
=================================================================
EVOLUȚIA HOMINIZILOR
===============================================
Despre nori
Dincolo de nori este numai speranță și visare.
Să-i privim și pragmatic.
Norii sunt mase de vapori de apă din atmosferă. Ei
fac parte din circuitul apei în natură. Vaporii de apă, evaporați din
mări și oceane, sunt prezenți peste tot în atmosferă.
Formarea norilor are loc prin încălzirea apelor de către soare. Cu cât
temperatura este mai ridicată, cu atât mai mulți vapori de apă se ridică
în aer prin procesul de evaporare sub formă de vapori invizibili.
Odată cu ascensiunea
aerului cald, vaporii ajung în pături superioare ale atmosferei și se
răcesc, transformându-se în lichid sau solid (adica apă sau gheață). Norii
sunt formați din vapori de apă sau gheață sau o
combinație a acestora. Când se adună foarte mulți vapori
într-un volum anumit de aer și se ajunge ca acesta să
fie saturat, apare fenomenul de condensare. Condensarea este procesul prin care
vaporii de apă se transformă în lichid sau în formă solidă și are loc
atunci când aerul conținând vapori este răcit și devine saturat. Dacă
aerul se răcește și mai mult, apa din nori se
reîntoarce la suprafața Pământului sub formă de precipitații:
ploaie, lapoviță, zăpadă, grindină, rouă sau chiciură.
Clasificare:
a) După
formă:
-nori filamentari
-nori stratiformi
-nori cumuliformi (sub formă de grămezi)
-nori filamentari
-nori stratiformi
-nori cumuliformi (sub formă de grămezi)
b) După
geneză:
- nori de convenție termică (majoritatea norilor)
- nori frontali (însoțesc fronturile atmosferice)
- nori de radiație (iau naștere repede, dispar repede)
- nori de convenție termică (majoritatea norilor)
- nori frontali (însoțesc fronturile atmosferice)
- nori de radiație (iau naștere repede, dispar repede)
c) După
altitudinea la care se formează:
- nori superiori (6000-8000 m)
- nori superiori (6000-8000 m)
-
Cirrus (Ci)
-
Cirrocumulus (Cc)
-
Cirrostratus (Cs)
- nori
mijlocii (2500-6000 m)
-
Altocumulus (Ac)
-
Altostratus (As)
- nori
inferiori (50-2500 m)
-
Stratocumulus (Sc)
-
Stratus (St)
-
Nimbostratus (Ns)
- nori cu
dezvoltare vericală ( 50,100-8000 m) baza pleacă de
la 500 de metri iar vârful ajunge până la înălțimea
norilor superiori.
-
Cumulus (Cu)
-
Cumulonimbus (CNb)
( sepoate
vedea si Meteorologie generala = http://www.scribd.com/doc/52179659/87/Descrierea-norilor
)
A. Etajul superior, la peste 6-13 km înălțime:
Întrucât
aerul la înălțimile la care se formează
norii superiori este foarte rece și uscat, aceștia sunt compuși în întregime din cristale de gheață, grosimea stratului de
nori fiind destul de mică.
Aspectul lor este albicios,
excepție făcând la apusul și răsăritul soarelui, când
capătă nuanțe galben – roșiatice datorită reflectării
luminii solare în partea lor inferioară.
- CIRRUS Cirrus (Ci) = buclă de păr.
- norii Cirrus se deplasează de la Vest către Est, fiind un bun indiciu al vântului predominant la acele niveluri. Sunt de un albastru strălucitor, structura filamentoasă (forme de șuvițe, vertebre, fulgi); formați din cristale foarte mici de gheață; se deosebesc de cei din etajul mijlociu prin grosime, sunt mici, transparenți, cu structura filamentoasă clar pronunțată; prevestesc schimbarea de vreme, în sensul că sunt mesageri ai timpului ploios.
Norii cirrus mai sunt numiţi şi fruntea frontului cald, urmat la 2-3 zile de perturbatii atmosferice.
Cirrus fibratus
- CIRROCUMULUS
Cirrocumulus (Cc) = sunt nori albi fără umbre
proprii cu aspectul
unei plaje de nisip, elementele sunt foarte fine, sub 1°, deosebindu-se astfel de altocumulus (norii
cirrocumulus lenticularis se prezintă ca
lentile noroase irizate fin de lumina soarelui,
cu transluciditate mărită).- norii Cirrocumulus au aparența unor stropi de apă albicioși care îi deosebește de aspectul mătăsos al norilor Cirrus sau de cel văluros al norilor Cirrostratus, spre deosebire de cyrus, au o structură ondulată sau în smocuri, grămezi dispuse în șiruri; prevestesc înrautățirea vremii.
- CIRROSTRATUS Cirrostratus (Cs) = au aspect de pânză noroasă transparentă, albicioasă; (specia nebulosus are aspect nebular fără detalii).
Stratul subţire de nori, cu aspect văluros, care acoperă, în
Straturile mai groase de nori Cirrostratus dau cerului un aspect alb-strălucitor şi sunt adesea un bun indiciu al unei furtuni care avansează, în special dacă sunt urmați de nori din familia norilor mijlocii. Sunt, așadar, un bun indiciu al prevestirii ploii sau ninsorii într-un termen de 12 la 24 de ore.
B. Etajul mijlociu, între 2 – 7 km înălțime:
Acești nori sunt compuși, în general, din
picături de apă, cu excepția
cazului când temperatura coboară suficient de mult și în interiorul norilor
întâlnim și cristale de gheață.
- ALTOCUMULUS
Norii Altocumulus sunt nori cu aspect
consistent, de culoare gri, aglomerați uneori
în văluri paralele sau benzi. Caracteristic acestor nori este faptul că o
parte a norului este mai întunecată decât cealaltă, în acest fel fiind ușor de
deosebit de norii Cirrocumulus. De asemenea, elementele individuale ale norilor
Altocumulus sunt mai mari decât cele ale norilor Cirrocumulus. de stratocumulus se
deosebesc prin înălțime și transluciditate mai mare.
Norii Altocumulus nu dau precipitații și, în
general, prevestesc vreme bună sau în curs de
îmbunătățire.
O formă particulară a acestor nori este Altocumulus
Castellanus, nori cu aspect de ”castele”. Apariția lor, în diminețile calde și umede de vară, prevede, de cele mai multe ori,
producerea de furtuni în partea a doua a după-amiezei, cu picaturi mari si rare.
Altostratus se prezintă sub forma unui
strat de nori gri-albăstrui care, de multe ori, acoperă întreaga boltă
cerească. Ei se pot întinde pe suprafețe de sute de kilometri pătrați.
În secțiunea mai subțire a norului, uneori, se pot observa Soarele sau
Luna sub forma unui disc abia vizibil. Din acest motiv, norii Altostratus sunt
deseori confundați cu
norii Cirrostratus, un bun indiciu al diferenței dintre aceștia fiind culoarea gri a
norilor Altostratus, în comparație cu cea alba a norilor Cirrostratus, și conturul vag al Soarelui
sau al Lunii văzute prin ei. De asemenea, doar norii cirriformi produc efectul
de halou.
Norii Altostratus apar adesea în fața
unei furtuni, generând precipitații pe scară largă , cu un
caracter relativ continuu. ; invazie de aer rece; Când baza acestor nori este suficient de
joasă și
precipitațiile
ating pământul, ei sunt clasificați ca fiind nori Nimbostratus. se deosebesc de
nimbostratus prin densitatea mai mică și
plafonarea mai mare.
C. Etajul inferior, de la zeci, sute de m de sol
până la 2 km înălțime:
- STRATUS
Norii Stratus se
prezintă ca un strat uniform de nori de culoare gri care, adesea, acoperă întreaga
boltă cerească. Se pot asemui cu un strat de ceață care nu atinge solul. De fapt, atunci când stratul
de ceață se ridică, dă naștere norului Stratus.
Dacă
stratul de nori Stratus este mai gros, ei pot fi confundați cu norii Nimbostratus. Diferența între aceștia se poate face prin atenta observare a bazei
norului. Norii Stratus au o bază mult mai uniformă decât cea a norului
Nimbostratus.
- STRATOCUMULUS Norii stratocumulus (Sc)
pot apărea sub forma de pânză dar şi
grămezi, suluri sau rulouri, dimensiunile elementelor fiind mai mari de
5°. Iarna acoperă cerul zile întregi. Pot prezenta culori de la alb-perlucid, albastru-cenuşiu, cenuşiu.
Norii Stratocumulus sunt
nori joși, cu aspect de cocoloașe, dispuși sub formă de rânduri,
petice sau mase mai mari, rotunjite, care permit vederea cerului prin spațiile dintre elementele
individuale ale norilor. Mai pot fi observați la apusul Soarelui, ca fragmente ale unui nor cumulus destrămat, de mari dimensiuni. Culoarea acestor nori variază în funcție de dimensiunea lor, de la gri inchis la gri deschis. Diferența dintre aceștia și norii Altocumulus este aceea că baza lor este mai coborâtă, iar elementele individuale ale norului sunt mai mari. de nori este următoarea: țineți mâna întinsă către nori; elementele norului Altocumulus vor fi aproximativ de mărimea unghiei degetului mare, în timp ce cele ale norului Stratocumulus vor fi aproximativ de mărimea pumnului. Rareori, din norii Stratocumulus cade ploaie sau zăpadă.
- NIMBOSTRATUS
Norii Nimbostratus sunt nori cu aspect “umed”, - strat amorf de culoare cenușie – sumbră, ce întunecăă strălucirea soarelui; dupa cum și tradează și numele (nimbus = ploios), acești nori produc precipitații sub formă de ninsoare, zile în șir.. Niciodată acești nori nu vor genera precipitații sub formă de averse.
Baza norilor Nimbostratus este greu de definit, din această cauză pot fi uneori confundați cu norii Altostratus. Nimbostrații, datorită grosimii lor, nu permit vederea Lunii sau a Soarelui.
Când aerul de sub norii Nimbostratus devine saturat, în această zonă ia naștere un gen de nori cu formă neregulată și aspect zdrențuit, denumiți şi Stratus Fractus.
Vizibilitatea sub norii Nimbostratus este proastă din cauza precipitațiilor și a aerului umed.D. Norii cu dezvoltare verticală:
- CUMULUS
Pornim descrierea noastră cu acei “nori de vată” plutitori, cu care suntem atât de obișnuiți în zilele frumoase de vară, acoperind uneori aproape toată bolta cerească. Aceștia pot căpăta diverse forme, de la conturul plin de protuberanțe, bine definit, având baza plată, și anume Cumulus Humilis, până la un la aspect lânos și scămoșat – Cumulus Fractus. Marginea norului este mai luminată decât centrul. Baza lor este de culoare albă spre gri deschis, fiind destul de coborâtă în zilele cu umezeală ridicată. Vârful norului, care are, cel mai adesea, forma unor turnuri rotunjite, vârful albicios, marchează nivelul la care mișcarea ascendentă a aerului încetează; de cele mai multe ori, nu este foarte înalt. Norii Cumulus Humilis mai sunt numiți, în viața de pe aerodrom, și “cumulus de vreme bună.”
De cele
mai multe ori, sunt nori bine individualizați, dar există situații în care pot crește unul în altul, dând naștere la Cumulus Congestus sau Towering
Cumulus, care generează precipitații sub formă de averse ..
În situația în care un nor Cumulus
Congestus continuă să se dezvolte pe verticală se transformă într-un
nor Cumulonimbus.
În multe
cazuri norii Cumulus Congestus şi Cumulonimbus arată
la fel, ceea ce face dificilă distincţia între ei. O modalitate bună de a-i
distinge este aceea de a observa partea de sus a norului. Dacă partea
superioară a norului este bine conturată şi nu cu un aspect fibros, avem de-a
face cu un Cumulus Congestus. Invers, dacă partea de sus a norului
își pierde claritatea şi
prezintă o textură fibroasă, atunci vorbim de un Cumulonimbus.
- CUMULONIMBUS
- nori
groși de culoare închisă la bază și albă la
vârf, înăltându-se ca niște mase enorme în formă de munți cu
vârful fibros; din
ei cad precipitații sub
forma de averse, însoțite
adesea de descărcări electrice, vijelii și căderi de grindină.
E. Nori orografici
Răsăritul soarelui şi apusul lui pot determina apariţia sau dispariţia anumitor
tipuri de nori (nori de radiaţie) a căror evoluţie depinde
exclusiv de radiaţia termică (răcirea sau încălzirea aerului spre
noapte sau în zori).
O categorie
aparte de nori ce apar pe creste sub
formă de caciulă de nori care prevestesc timpul ploios sau “steaguri” de nori,
uneori aducând ploaie.
Semne de înrăitățire a vremii/menținere a vremii nefavorabile
- Dacă
cerul a fost senin și încep să apară dintr-o parte a orizontului norii
albi subțiri în formă de fibre cu ramificații ca niște gheare
la un capăt, în cel mult 3 zile va fi vreme ploioasă.
- apare coroană
sau hallo în jurul soarelui şi a Lunii : fenomene ce au loc în Cs, Cc chiar în Ac, prevestind
înrăutăţirea vremii în 48-72 ore;
- Vara,
când observăm dimineața pe un cer albastru nori alungiți cu niște benzi
cu ridicături pe ele, în după-amiaza aceleiași zile vor fi furtuni.
- în faptul dimineţii apar nori albicioşi şi dezlânaţi,
fără margini precise, acoperind treptat cerul (Sc translucidus
perlucidus) -sunt nori ce
vestesc un front rece din partea posterioară a unui ciclon;
- După un număr de zile frumoase, apariţia norilor cirrus
vara ne face să ne gândim la ploaie, iar iarna la ninsoare. Dacă cerul se
acoperă încet cu aceşti nori, precipitaţiile vor cădea în prima sau a doua zi
de la apariţia lor, iar dacă cerul se acoperă repede, atunci precipitaţiile îşi
vor face apariţia în mai puţin de o zi;
- dacă pe cer apar şi alţi nori la o înălţime mijlocie şi au o culoarea
albicioasă cu aspect de turnuleţe sau grămăjoare (Altocumulus cumulogenitus, atunci
este semn că în câteva ore se poate dezlănţui o furtună cu fulgere sau o ploaie
puternică;
- când în dimineţile de vară apa nori albicioşi în formă de benzi,
ploaia nu va fi departe. Dacă apar după-amiaza, ploaia va fi de lungă durată.
- Ac castellanus anunţă ploaie intensă
şi furtună
-
Furtunile și vijeliile de după-amiază sunt anunțate și de nori
rotunjiți și grupați.
- Dacă
norii sunt mici, apar spre seară și colorați în
reflexe roz sau verzi, urmează mai multe zile de ploi mari.
- Seara,
când pe cer sunt tot felul de nori, la diferite înălțimi,
putem fi siguri că vremea ploioasă se menține.
- când apusul de soare ne arată norii într-o coloraţie roşcată,
dimineaţa următoare va ploua;
- Când
cerul se înseninează seara, exceptând partea de NE a orizontului, care rămâne
neagră, nici în ziua următoare timpul nu va fi frumos.
- Dacă
seara bancurile de ceață sau nori se prind de vârfurile munților în
loc să coboare, în următoarea zi va ploua.
- Dacă
dimineața cerul este alburiu, aerul – puțin încețoșat,
vântul slab, soarele arzător, în după-amiaza aceleiași zile va
fi furtună.
- soarele răsare într-o vâlvătaie arămie, cu
dungi roşii vişinii, iar ceaţa cuprinde crestele munţilor
- Dacă
plouă mărunt și cerul se înseninează dimineața,
după-amiază avem furtuni cu ploi repezi însoțite de descărcări
electrice.
- Dacă
dimineața vântul bate tare într-o direcție pe
coasta muntelui și în direcție opusă pe creastă, vremea
se strică repede.
- Dacă
vremea este rea, iar vântul bate dinspre S, aceasta se menține mai
multe zile.
- Dacă
timpul este frumos, iar vântul bate tare dinspre NV, vremea se strică în zilele
următoare.
- vântul se înteţeşte la munte, spre creastă,
de la N, NV şi apar nori haotici
cu înălţimi diferite - urmează viscol
- ploaia a încetat, dar norii se menţin, iar
sub ei apar Ns întunecaţi ce merg
în sens contrar; înseamnă că ploaia începe în 1-2 ore
- Pe
versantul sudic al Carpaților Meridionali, norii dinspre E si SE aduc ploi
abundente și lungi, în special toamna și
primăvara.
- când vântul bate liniştit iar deodată îi sporeşte puterea şi îşi
schimbă direcţia, ploaia va veni în curând deoarece se apropie o depresiune;
- după o perioadă de secetă, dacă dimineaţa sau seara se aşează rouă, va
ploua deoarece umezeala aerului a crescut;
- dacă praful sau nisipul de pe drum sau sarea din solniţă se umezeşte,
dacă apar radioparaziţi, va ploua în curând, poate cu averse;
- luna răsare palidă după Ac lenticularis -
vremea va ploua a doua zi.
Vremea este bună sau se ameliorează
dacă:
1)
noaptea,
vântul este slab şi nebulozitatea mică;
2)
apare
rouă, în toate cazurile, cu excepţia celor discutate mai sus;
3) aerul rece invadează solul rece;
4) răsăritul este portocaliu;
5)
vântul
este slab şi adie spre coama munţilor;
6)
dimineţile
sunt răcoroase cu vânt slab, fără direcţie precisă, iar cerul este senin;
7)
vântul
bate puternic de la sud - 2-3 zile timp bun;
8)
soarele
este galben-portocaliu la apus.
9)
când cerul este senin sau foarte puţini nori sunt prezenţi, vremea se
păstrează frumoasă un timp mai îndelungat;
10)
când cerul este senin în timpul după-amiezii, până a doua zi nu va
ploua;
11)
dacă răsăritul de Soare se produce pe un cer roşcat-portocaliu, ziua va
fi frumoasă iar dacă în timpul zilei va adia vântul din sud, vremea se menţine
frumoasă;
12)
când vântul împrăştie norii care au produs o ploaie puternică, vor urma
zile frumoase;
14)
apariţia curcubeului arată o îndreptare a vremii.
Înrăutăţirea
vremii
este anticipată astfel:
>
agitaţia
albinelor;
>
rândunelele
zboară razant cu solul;
>
vrăbiile
se scaldă în praf;
>
peştii
sar din apă;
>
broaştele
orăcăie şi devin agitate;
>
zborul
agitat al ciorilor;
>
şerpii
şi şopârlele se ascund în crăpături de stânci;
>
praful
pe şosea este umed;
> câinii
părăsesc turma îndreptându-se spre colibele stânii;
>
scânteiuţa
de munte se pleacă;
>
măcrişul
iepuresc (oxalis acetosella) îşi închide corola şi frunzele ca trifoiul;
luceafărul (scorzonera roşea) îşi strânge
bănuţul trandafiriu;
>
animalele
sălbatice și turmele se adăpostesc; corbii se adună în stoluri,
iarba se umple de rouă.
Vremea se ameliorează sau se menţine frumoasă dacă:
> liliecii zboară până târziu în noapte;
> vulturul zboară planat;
> insectele zboară vioi;
> greierii târâie îndelung, mult după miezul
nopţii;
> păianjenii ţes pânza mare şi deasă;
> peştii şi broaştele rămân mult pe fundul
apei;
>
cocoşul
cântă în nopţile geroase mai devreme - vremea seîncălzeşte.
Vă doresc o vreme bună !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu