Din însemnările Maiorului Mihai Ungureanu

     

      Voi reda din însemnările bunicului meu, maiorul Mihai Ungureanu, făcute din perioada cât a fost sub arme, militar de carieră, intrând în armată în 1905 și lăsat la vatră în 1938. Însemnările  sunt o obișnuință a bunicului, obicei care a devenit obligație în Primul Război Mondial, la indicația Comandantului Corpului 4 de Armată și al Armatei de Nord,  Generalul Constantin Prezan, aceea ca și comandanții de unități sau formațiuni militare, după fiecare acțiune, să prezinte un mic raport asupra desfășurării acțiunii, probleme ce au întîmpinat, propuneri pentru o acțiune similară în viitor. Așa are consemnări despre acțiunile din Campania din Bulgaria, din 1914, sau din Primul Război Mondial, începute cu acțiunea din Călimani, soldată cu un dezastru din cauza unui ordin de atac dat fără aprobarea comandamentului superior, și fără pregătire de artilierie, cum se obișnuia, comandantul acțiunii fiind apoi mutat la altă unitate, sau acțiunile din Oltenia, alături de unități rusești, și multe altele, pînă la sfîrșitul războiului, pe care, sper, să le pot  face cunoscute. 

           Dar să începem.

Postat 28 Decembrie 2021

1914 O zi deosebită în viața mea.

 Eram în primele zile ale lunii Mai 1914, eu lucram cu căpitanul Dimitrovici Mihai în biroul de mobilizare al Regimentului 56 Infanterie, nou înființat pe 1 Aprilie, cînd sunt chemat de Lt. Colonel Neculcea Constantin, Comandantul Regimentului, (e vorba de Regimentul 56 Infanterie de la Fălticeni, colonelul Neculcea fiind ulterior comandant al Grupului ”Bistrița”, format din 5 batalioane de infanterie și 3 baterii de artilierie, care asigurau frontiera în iarna 1915/1916, pe o lungime de 65 km, între râul Neagra și vârful Bușmeiul Mare, în așteptarea izbucnirii războiului) care î-mi spune că pe ziua de 8 Mai dimineața trebuie să fiu în București pentru primirea drapelului Regimentului, și că, pe mine, mă ia cu o gardă de 2 sergenți și 3 caporali, așa că să-mi aleg garda și să fim gata în seara zilei de 7 Mai, cînd vom pleca la București.

În seara zilei de 7 Mai plecăm din gara Fălticeni și ajungem în ziua de 8 Mai, la orele 7, în București, în Gara de Nord erau delegați care au condus toate gărzile în Cazarma Regimentului 6 Mihai Viteazul, unde ne-am odihnit pînă la orele 11, după care am plecat la Comenduirea Pieței București, unde ne-am întîlnit cu comandanții noștri, care ne-au comunicat cum că la orele 7 seara să fim la Comenduire, de unde vom merge încolonați, într-o singură unitate, la Palatul Regal, din Calea Victoriei. La ora indicată, toți comandanții cu gărzile lor s-au încolonat, formînd o unitate de aproape 250 oameni, cu muzica Regimentului 2 de Vînători, am plecat la Palat, unde am ajuns la ora 8 seara. Gărzile, cu comandanții lor, au urcat scările de marmoră, în ordinea numerică începînd cu Regimentul 41 din Craiova, iar în timpul cît am urcat pînă la primul etaj, corul Palatului a cîntat ( menționez că atunci palatul avea un singur etaj ) arii din cele mai frumoase, că îți dădea impresia că te afli în rai.

Ajunși sus, un Lt.Colonel, pe nume Ghigortz ( sau așa ceva, scris nelizibil ), ce era adjutant Regal, a condus pe fiecare Comandant cu portul drapelul (om special desemnat pentru a ține drapelul ) în fața drapelului său, drapele ce erau așezate pe o masă lungă ( de recepție ) de cca. 30 metri. În această sală n-au intrat și gradele inferioare din gardă, sergenții și caporalii, care au rămas jos, au plecat la Cazarma Regimentului 6 Mihai Viteazul.

În această sală de recepție, în seara aceea urma să se facă țintuirea drapelelor, care erau așezate suprapuse, unul cu pînza peste al doilea, întrucît pînza celor 3 culori de mătase și fir era de peste 2 metri, astfel au fost așezate din timp ca să încapă toate, frumos aranjate, avînd capătul bățului drapelului în fața comandantului, așezat culcat pe masă, cu țintele de aur ce prindea pînza numai pe jumătate bătute, urmînd ca în acea seară să se țintuiască complect.  În sală s-au așezat toți comandanții cu portul lor de drapel, îmbrăcați în mare ținută, cu eșarfe, epoleți de aur și căciuli de infanterie, celelalte arme asemenea ținuta lor de ceremonie.

În sală mai erau Comandanții Corpurilor de armată, ministrul de război, președintele Consiliului de miniștri, președinții Corpurilor legiuitoare (Cameră și Senat ), apoi erau toți atașații militari străini acreditați în Țara noastră, toți în felurite uniforme, toate de ceremonie. Sala aceasta era ornată cu felurite picturi foarte frumoase, reprezentând diferite scene din luptele din războiul ruso-româno-turc, precum și alte figuri ale tuturor domnitorilor României. În timpul acesta fiecare, de la locul său, purta diverse discuții, parcă-i văd acum. În fața noastră, cum stăteam în sală în fața mesei cu drapele, eram cu toții cu spatele la Piața Victoriei, iar în fața noastră spre ieșire era o intrare largă în formă de boltă, prevăzută cu o draperie mare, și am văzut că un lacheu al palatului a deslegat șnururile mari, groase, de fir, dînd voie la draperii să se lase în jos unindu-se, fără a se mai putea vedea ca mai înainte.

La ora 9 seara, fix, mareșalul palatului anunță cu glas tare ”Sosesc Majestățile lor”. S-a tras deoparte draperiile și numai ce văd că apare Regele Carol I, în mare ținută, avînd în stînga lui pe Regina Elisabeta, într-o rochie crem, cu ochelari fumurii pe ochi, în urma lor era Prințul moștenitor Ferdinand cu viitoarea Regină Maria în stînga lui, el în mare ținută de infanterie, iar ea într-o rochie roz, cu un șirag de perle la gît, ținînd în mînă un trandafir crem (Mareșal), îi stătea minunat de bine. Menționez că Carol I era alb ca zăpada, cu ochii albaștri, de asemenea cu părul alb. În urma prințului moștenitor a venit Carol al II-lea, în uniformă de vînători de munte, cu gradul de locotenent, avînd în stînga lui pe Prințul Nicolaie, în uniformă de marinar, el era mic, de 11 ani.

O liniște mormîntală se lăsase pe întreaga omenire din sală, care, cum trecea alaiul prin ața lor, se înclinau din cap, în semn de bună seara. Atît bătrînii regi, cît și prințul moștenitor, au dat mîna cu Președintele de Consiliu, cu președinții Corpurilor legiuitoare, și cu toți generalii aflați în sală, apoi în timp ce Elisabeta și Maria cu prinții Carol II și Nicolaie se întrețineau cu generalii în vorbă, Carol I cu Ferdinand au trecut au trecut la fiecare grup de atașați militari străini, cu care stăteau de vorbă cîte 5-6 minute, semnificativ a fost că la grupul de atașați militari germani a stat mai mult de vorbă decît la oricare alt grup. În timpul acesta a apărut în sală un lacheu al Casei Regale care avea în mîini o tablă mare de argint, pe care se aflau cam 20 de ciocănele frumoase, tot din argint, luînd cîte unul Familia regală, 6 persoane, președinții de Consiliu și a Corpurilor legiuitoare, inspectorii de armată, Comandanții de Corp de armată, Comandantul de Regiment și portul drapel, fiecare avea cîte o țintă de bătut, iar restul de 4 ținte trebuia să le bată portul drapel. A trecut pe rînd bătrînul Rege care a bătut prima țintă la cele 58 de drapele noi, urmat de  familiei regale și de ierarhia menționată mai sus, așa că un timp de 5 minute era o trăncăneală de ciocane în marea sală. Cel care a terminat a fost bătrînul Rege, care a pus ciocanul la locul lui pe tablă, apoi urmat de toți care terminau, și care priveau la aceia ce mai aveau de bătut ținte la drapele.

Drapelul meu urma să-i bat restul de 4 ținte, și cum, nu știu prin ce împrejurare, nu stătea drept bățul drapelului așa cu vulturul în capăt, cum fusese așezat. Cred că s-a sucit, poate ca și altele în timpul bătăii țintelor, că nu stătea drept. Cum bătrînul Rege privea această cicăneală chiar din fața mea, a prins cu mîinile vulturul drapelului ținînd bățul drept, și adresîndu-se mie mi-a spus: ”Acum bate bun tot”. Eu i-am răspuns: ”Da Majestate le bat pe toate”. Apoi m-a întrebat din ce regiment sunt, i-am răspuns, și tot atunci Lt.Colonelul Neculcea, Comandantul Regimentului, care era alături de mine, a fost întrebat unde se află regimentul, cînd i s-a răspuns că la Fălticeni, atunci Regele a spus :”acolo este Pașcanii, mare gară”. Da Majestate, și eu sunt din Pașcani, atît a vorbit cu noi, apoi a vorbit cu alții. După terminarea de bătut țintele s-a făcut liniște, cînd, deodată, se aude un zgomot provocat de căderea ciocanului din mîna prințului Nicolaie, care se juca cu el înainte de al pune pe tablă, când bătrînul Rege, la acel zgomot, s-a uitat la micul prinț, pe care cred că-l cunoștea că mai face cîte-o ispravă, și văzîndu-l i-a făcut semn cu degetul să fie cuminte. Toată această ceremonie s-a desfășurat în 2 ore, căci la 11 am ieșit cu toții de la palat și ne-am dus la culcare, urmîn ca în ziua de 9 mai, la orele 9 dimineața, să fim iar la Palatul Regal, să luăm parte la sfințirea și predarea de către Rege a drapelelor Comandanților de Regimente.

A doua zi dimineață am intrat în sala de ceremonie a Palatului, unde preotul Palatului însoțit de un diacon, fiind prezent și mitropolitul primat, care au oficiat serviciul divin, sfințind drapelele ce erau așezate în picioare la niște rastele frumoase. Am observat în timpul serviciului, că atunci cînd se pomenea numele membrilor familiei regale, care absolut luase toți parte în această dimineață, începînd cu Regele Carol I pînă la cel mai mic, care era prințul Mircea, cu toții înclinau capul spre mulțumire. Cu toții, de la mic la mare și de la mare la mic, au sărutat evanghelia și sf. Cruce din mîna mitropolitului. Slujba religioasă s-a terminat cu Comandanții de Regimente, cu potul drapel, aranjați pe regimente,începînd cu Regimentul 41, așezați pe scările de marmoră din sala de ceremonie, pînă jos la ușa de intrare în palat. Un ofițer adjutant Regal striga după o listă pe nume comandantul de regiment, care ridica o treaptă venind în fața Regelui, acesta avea în mînă drapelul dat de un alt adjutant regal, și pe care îl încredința comandantului, avînd pentru fiecare un cuvînt de încurajare ca păstrător al drapelului și al onoarei lui și a regimentului. La aceste cuvinte adresate de suveran, fiecare comandant care primea drapelul din mîna Regelul trebuia să răspundă prin o scurtă cuvîntare prin care asigura pe Suveran de gloria ce este dator să poarte Regimentul pentru fericirea Patriei. Înaintea noastră era Comandantul Regimentului 55 Infanterie Lt.Colonel Calmuschi Alexandru, din Piatra Neamț, și înaintea lui era Lt.Colonel Costăchescu, Comandantul Regimentului 54 Infanterie din Roman, parcă-l văd acum, cu un cioc negru, bine aranjat, cînd Regele îi încredințează drapelul spunînd: ”Îți încredințez acest drapel, care este simbolul Regimentului 54 Infanterie, pe care să-l conduci cu credință și bărbăție în luptele ce vor fi, pentru onoarea Patriei și a Regimentului”, răspunsul a fost: ”Majestate, primind  astăzi cea mai sfîntă icoană a Regimentului 54 Infanterie, pe care-l comand, eu personal, cît și în numele ofițerilor, subofițerilor și trupei, vă asigur Majestate că vom căuta să ducem drapelul pe cîmpul de luptă din glorie în glorie, vom dovedi, așa cum știe romînul să dovedească, că e urmaș vrednic al dacilor și romanilor, din al căruii sînge ne tragem, ducînd fala în lume, așa cum au dovedito ostașii sub domnitorii Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu”, și ridicînd drapelul în sus a strigat: ”Ura, să trăiți Majestate cu întreaga Familie Regală”. La aceste cuvinte bătrînul Rege a rîs cu hohote, asemenea și toată asistența, cu Mitropolitul Țărei, ce luase parte la sfințirea și înmînarea drapelelor.

Ceremonia s-a terminat la orele 1³⁰ , cînd încolonate toate gărzile, cu drapelele lor și cu muzica Batalionului 2 Vînători, ne-am dus la Comenduirea Pieței, unde am așezat drapelele la rastele, unde au stat pînă în ziua de 10 Mai, ora 9 dimineața, cînd iar ne-am încolonat, și cu muzica Regimentului de Vînători am plecat la Șosea, unde avea loc defilarea. Acolo am stat, fiind adunate toate unitățile militare și școlile din capitală, unde am așteptat Compania de onoare, care luase parte la ceremonia de la biserică, iar la ora 10 Compania a sosit și imediat în urmă a sosit în trăsuri Regele, Familia Regală, care au luat loc în tribuna Regală din mijloc. În tribune erau, pe lîngă ofițeri, generali, activi și în rezervă, dar și toți ambasadorii și atașații militari acreditați în țara noastră. Defilarea a început la ora 10⁴⁵ , și a ținut pînă la ora 1. Primele au defilat noile drapele, fiind așezate cîte 4 în rînd cu gărzile lor și comandanții alăturea, iar cînd drapelele ajungeau în fața Suveranului se aplecau la pămînt, în așa fel încît pînza ajungea la 10 cm de pămînt. După ce am trecut de tribună am fost dirijați spre Comenduirea pieței, unde am depus drapelul, și după amiază fiecare gardă îl primea cu o oră înaintea plecării trenului în direcția în care urma să plece.

După amiază, pe la orele 6 am luat drapelul, cu toate gărzile  și cu muzica Batalionului 2 Pionieri în frunte, am mers la Gara de Nord, unde am ambarcat la ora 9 seara în vagon de clasa I-a, mergînd la Fălticeni, unde am ajuns dimineața la ora 7 și unde ne aștepta un batalion cu muzica, și am plecat la reședința Regimentului 56 Infanterie, care era în clădirea cu etaj, vis-a-vis de biserica Sf.Ilie, în colț cum duce strada la piața centrală a orașului, și cu aceasta se încheie ocazia frumoasă ce am avut.