De prin cărți adunate

 

duminică, 30 octombrie 2022

Descrierea lui Iisus Hristos

    După multe rateuri am reintrat în posesia cărții lui Paul Ștefănescu – În slujba vieții și adevărului – unde, în vol.I, pag. 124, face referire la descrierea lui Iisus Hristos. Voi cita din volumul sus amintit, fără adăugiri sau comentarii

    = Așa cum arată profesorul Locard, semnalmentul a fost practicat ca metodă de identificare din cele mai vechi timpuri și într-o formă dataliată îl regăsim în antichitate. Cel mai vechi care se cunoaște pare să fie a legendarului Christos. În anul 1923, cercetîndu-se colecția Vaticanului -  despre care nici în prezent nu se poate spune că a fost inventariată în întregime, pivnițele cetății ascuzînd inestimabile valori de artă și literatură - , s-a descoperit un raport al proconsulului Publius Lentulus, predecesorul lui Pilat din Pont în Iudeea. Descrierea care urmează se referă la un personaj turbulent, care agită masele, îndemnîndu-le la răzvrătire – după spusele unor negustori care au denunțat autorităților romane pe acest dușman al lor.

    Semnalmentul pe care-l descrie documentul face următoarea caracterizare omului cu numele de Christos: ”Are părul blond și lung, fiind neted pînă la urechi și de acolo cade în bucle pe umeri. O cărare la mijloc îl separă în două  părți egale. Barba pe care o poartă este de un blond mai deschis decît părul și se termină în două vîrfuri. Ochii sînt de un albastru clar, avînd o expresie de obicei dulce, însă în unele momente reflectă o mînie teribilă. Buzele sînt ușor colorate în roz. Talia acestui om este normală și este bine legat. El se ține drept, vorbește puțin și vocea îi este blîndă. Nu a fost văzut rîzînd niciodată, însă a fost zărit adesea plîngînd. Are mîinile foarte îngrijite. Se numește Iisus, fiul Mariei.”

.

marți, 24 ianuarie 2017

Manastirea Sf.Ioan Botezatorul

        Am găsit, mai demult, afirmaţii despre existenţa unei mănăstiri în perimetrul bisericii Sf.Ioan 

Domnesc, din Piatra Neamț, și pentru că mulţi interlocutori au avut rezerve despre acest lucru,

 m-am ambiţionat şi am căutat în scrieri ceva care să confirme sau să infirme afirmaţia. 

        Iată că am dat peste două surse.

         Una găsită în scrierile lui Moş Ghiţă Kirileanu, cum el însuşi se numea, culese şi prezentate

 în volumul "Restitutio" Scrieri II editat de către cunoscutul om de cultură Constantin Bostan. 

O altă confirmare apare în Monografia ilustrată a oraşului Piatra Neamţ, publicată de Editura 

”Cetatea Doamnei" Piatra Neamţ, care prezintă o fotografie a mănăstirii, şi pe care o pun mai 

jos. Citez din scrierile menţionate mai sus: 

    "Amintiri documentare despre bisericile din Piatra iarăşi nu avem decît de la zidirea, în anul 

1497-1498, lîngă noua curte a lui Ştefan cel Mare, a mănăstirii cu hramul Naşterea Sfîntului 

Ioan Botezătorul. Probabil însă că, înainte de înălţarea acestei puternice clădiri, care a 

înfrumuseţat veacurile, va fi fost o biserică sau două de lemn, unde este acum Biserica 

Precista sau cea de la Valea Viei, sau acea pomenită în documentele de la Alexandru cel Bun

 (1428) ... ridicată pentru trebuinţele sufleteşti ale strămoşilor meşteri butnari şi merari ....

 cărora Marele Ştefan le dăruise moşia din jurul Pietrii cu îndatorirea de a avea grijă de cele 

trebuincioase slujbei bisericeşti".