„ La 9 septembrie 1896 ( bunicu avea atunci 12 ani ) am intrat în clasa I-a de gimnaziu la Alecu Donici din Fălticeni, împreună cu Nistor V-le, Delejan Neculai, Spătărescu, Milo-Botoșăneanul, Neculau Const., Apostoliu V-le, Tătaru Alex., Herman Herșcu, Haimovoci Leizer, cu toții 28 inși. Mihail Sadoveanu era în clasa a III-a, rămas repetent din cauza că s-a ocupat mai mult cu cititul cărților cu haiduci, care se vindeau pe stradă și lumea le citea cu interes, așa și Mihai, lucru aflat de tatăl său de la directorul Lovinescu, care la un control a găsit astfel de cărți în banca lui Mihai, după aceasta băiatul s-a pus pe treabă și a trecut clasa cu bine. Noi cei mici eram obligați să dăm respect celor mai mari ca noi, ba eram obligați să-i salutăm pe stradă, ei o făceau pe serioșii, însă era frumos acest respect, căci ne iubeau și chiar ne ajutau la cîte o lecție mai grea.
Pe Sadoveanu îl iubeau toți colegii mici și mari, chiar și profesorii, fiind că el era cel mai înalt și mai voinic dintre toți elevii gimnaziului - era tânăr, blond, cu păr galben și rotund la față - el ducea drapelul gimnaziului la serbările naționale când Regimentul Suceava nr.16 din localitate ne trimitea doi toboșari, care erau în fruntea coloanei de elevi ai gimnaziului și noi țineam cadența după bătăile toboșarilor. Sadoveanu nu lipsea, în timpul vacanței de vară, de la pescuit în iazul târgului de pe Șomuz, sau în plimbările pe dealul Spătăreștilor, după cuiburi de păsări, sau în huci la Buciumeni, unde este un schit istoric făcut de domnitorul Tomșa, în amintirea buciumașilor lui Ștefan cel Mare.
Îmi amintesc că într-o vară eram vre-o 4 cu Sadoveanu la iaz pe Șomuz. Țin să remarc dese înecări de copii în acest iaz, care, pe la mijloc, avea peste 2 metri adâncime, și ca să-i scoată pe cei înecați venia morarul Ion cu năvodul de pescuit și-i scotea spre marea mirare a noastră a copiilor cît și a pescarilor mai mari. Acest Ion Moraru era morar al morii cu două piuțe la acest iaz, și aproape zilnic venia pe drumul de pe izitura iazului și cînd vedea băieții scăldîndu-se la adînc le zicea în gura mare, că avea o voce de te trezea din somn, < Măi băieți, mă! N'auziți voi, haaa. Dacă nu știți înota de ce vă duceți la adînc haaa, ca să mă năcăjiți să vă scot cu năvodul, haaa > , iar băieții care erau pentru scăldat, chiar și cei deoparte și alta a iezeturii care erau cu undița la prins pește, îl îngînau pe moș Moraru cu <N'auziți voi haaa, am să vă dau eu vouă haaa...>. și cum mergeam noi pe iezătura iazului, care era și șoseaua ce ducea din Fălticeni către comuna Pleșești și alte sate de pe Șomuz, văd că Mihai scoate o țigară și vrea s-o aprindă și nu avea de unde - se uită în dreapta, în stînga, să vadă pe cineva cu țigara aprinsă, dar nu era, însă dă cu ochii de un tînăr ca de 20 ani, scurt de statură, fost prin școală și rămas repetent de multe ori și acum se ocupa cu pescuitul, pește pe care'l vindea pe la restaurante, îi spune: <Măi Untură, știu că fumezi, scapără și mie să aprind țigara >, el care'l cunoștea mai demult, îi spune :< Da Coane Mihai, dar îmi dai și mie să trag 3 fumuri, că nu mai am nici un praf de tutun>; îi răspunde Sadoveanu < ți'oi da ce să fac>. Și Untură lasă undița pe apă, scoate cremenia cu amnarul și fitilul galben, și scapără, ia țigara și o aprinde,- noi curioși ne uitam la el cum o să tragă din țigară - trage un fum, și se vedea cum arde țigara ca artificiile la pomul de Crăciun, n'a dat afară nici un pic de fum, ci l'a tras în piept, așa cu al doilea și al treilea, că o topise pe jumătate, - apoi i-a dat țigara lui Mihai, care a fumat-o tacticos, iar din gura lui Untură, aproape un sfert de oră, a tot ieșit fum din acel acumulat din țigara lui Sadoveanu„.
Asta este una dintre povestirile cu Sadoveanu, mai sunt și altele, mai ales că după terminarea gimnaziului în 1897 și înscrierea la Liceul Național din Iași, Sadoveanu își petrecea vacanțele la Fălticeni, unde își avea prieteni cu care găseau ocazii de distracție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu